El şi ea nu scot o vorbă

Mergea un om prin deşert. Însetat, înfometat. Când, ce vede? O vilă marfă, cu 3 etaje, cu fântână, piscină etc. În bucătăria imensă, de o parte şi de alta a mesei lungi, un bărbat şi o femeie se uitau unul la altul fix.
– Oameni buni, mi-e sete, n-am mai băut de 4 zile.. Pot să beau şi eu din fântana voastră?

Aştia – nimic. Se uitau fix unul la celălalt. Merge omul, bea, se întoarce:
– Oameni buni, merg prin deşert de nu mai ştiu când, sunt lihnit. Pot să mănânc şi eu de la voi?

Aştia – nimic. Mănânca omul, se satură, aştia doi stăteau nemişcaţi. Văzând că merge orice, omul spune:
– Auzi, n-am mai avut o femeie de luni de zile. Pot să-ţi iau şi eu nevasta, asa, puţin, în dormitor?

Aştia – nimic. Merge omul, stă 2 ore cu tipa, mulţumeşte pentru tot şi pleacă. În urma lui, aude răcnete:
– Târfo! Nesimţito! Cum ai putut să mă înşeli chiar sub privirea mea, în propria mea casă?

La care nevastă-sa, trimfătoare:
– Aaa! Ai vorbit primul! Duci gunoiul!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *