Sandu Cătinean este un țărat din Ardeal, mai exact din Bonțida, județul Cluj. El a scris o poezie care a devenit virală pe internet. Unii cred că cuvintele lui sunt o scânteie care ar putea reaprinde speranța românilor, pe când alții spun că ar trebui citită măcar o dată pe săptămână în Parlament.
Iată ce a scris el:
„Acuma că ne-aţi despuiat şi ne-aţi vândut către străini
iar Ţara noastră-aţi confiscat şi ne trataţi ca şi pe câini
acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturaţi și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !
Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori , feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară .
Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave
iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave , iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare… Iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n cur…
Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginți, iar Țara poate să și ardă… iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…
Iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat… și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume…goi !…
Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat ?
Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :
Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-ți furat și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal curat dați-ne ”napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea ”palat” dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva și plecați în lumea largă … că noi nu v-om căuta…”